Regulamentului cu privire la reţinerea impozitului

 În scopul executării prevederilor art.151, art.88 şi art.92 din Codul fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, ediţie specială), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE: 
    1. Se aprobă Regulamentul cu privire la reţinerea impozitului pe venit din salariu şi din alte plăţi efectuate de către patron în folosul angajatului, precum şi din plăţile achitate în folosul persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător pentru serviciile prestate şi/sau efectuarea de lucrări (se anexează). 
    2. Prezenta hotărîre intră în vigoare la 1 septembrie 2014.
    3. Se abrogă:
    Hotărîrea Guvernului nr.10 din 19 ianuarie 2010 „Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la reţinerea impozitului pe venit din salariu şi din alte plăţi efectuate de către patron în folosul angajatului şi a formularelor ce atestă reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.11-12, art.53), cu modificările ulterioare.

    PRIM-MINISTRU                                                 Iurie LEANCĂ

    Contrasemnează:
    Ministrul finanţelor                                                Anatol Arapu

    Nr. 697. Chişinău, 22 august 2014.

Capitolul I 

DISPOZIŢII GENERALE 

    1.Obiectivul Regulamentului cu privire la reţinerea impozitului pe venit din salariu şi din alte plăţi efectuate de către patron în folosul angajatului,precum și din plățile achitate în folosul persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător pentru serviciile prestate și/sau efectuarea de lucrări(în continuare –Regulament) constă în reglementarea modului de calculare, reţinere şi achitare la buget a impozitului pe venit reţinut din salariu şi din alte plăţi efectuate de către patron în folosul angajatului,precum și din plățile achitate în folosul persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător pentru serviciile prestate și/sau efectuarea de lucrăriîn conformitate cu prevederile Codului fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997.

     2. Subiecţi ai impunerii la sursa de plată, conform art. 88 din Codul fiscal, sînt:

    1)  angajaţii care prestează o muncă conform unei anumite specialităţi, calificări sau într-o anumită funcţie în schimbul unui salariu, pe bază de contract individual de muncă;

    2)  persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi care prestează servicii şi/sau efectuează lucrări.

    3.Obiect al impunerii este:

    1)  pentru angajaţi– venitul sub formă monetară şi/sau nemonetară îndreptat spre achitare în folosul acestora sub formă de salarii (inclusiv primele şi facilităţile), exceptînd scutirile şi deducerile la care au dreptul angajaţii, precum şi venitul îndreptat spre achitare sub formă de alte surse de venit impozabile, indicate la art.18 din Codul fiscal;

    2)  pentru persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi care prestează servicii şi/sau efectuează lucrări– venitul în formă monetară şi/sau nemonetară îndreptat spre achitare de către patron în folosul acestora pentru prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor în baza convenţiilor civile, precum şi facilităţile acordate, exceptînd deducerile la care au dreptul acestea.

    4.Patronul care plăteşte angajatului salariu (inclusiv prime şi facilităţi) este obligat să calculeze, ţinînd cont de scutirile solicitate de angajat şi de deducerile la care are dreptul acesta, să reţină din aceste plăţi și să transfere la buget un impozit conform modului stabilit.

    5. Agenţii economici a căror activitate de bază este realizarea de programe, care corespunde activităţilor din anexa nr.1 la Legea nr.1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal, la achitarea salariului angajaţilor care activează conform specialităţilor indicate în anexa nr.2 la legea menţionată, calculează şi reţin impozitul pe venit în modul stabilit la art.24 alin.(21) din legea menționată.

    6.Impozitul pe venit se reţine din veniturile angajaţilor calculate şi îndreptate spre achitare sub orice formă: salarii, sporuri la salariu, prime (inclusiv cu ocazia jubileelor, sărbătorilor etc.), recompense, onorarii, comisioane, ajutoare materiale şi alte achitări în folosul angajatului, cu excepţia surselor de venit calificate ca neimpozabile de legislaţia fiscală.

Capitolul II

FACILITĂŢILE ACORDATE DE PATRON

    7.Facilităţile acordate de patron care reprezintă surse de venit impozabile sînt expuse la art.19 din Codul fiscal.

    8.În componenţa facilităţilor acordate angajatului de către patron se includ:

    1) plăţile acordate angajatului de către patron pentru recuperarea cheltuielilor personale şi plăţile în favoarea angajatului efectuate altor persoane, cu excepţia plăţilor la bugetul asigurărilor sociale de stat şi la fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală, precum şi a plăţilor aferente cheltuielilor suportate şi determinate de angajator pentru transportul, hrana şi studiile profesionale ale angajatului, conform modului stabilit de Guvern.

    Ca plăţi acordate angajatului de către patron pentru recuperarea cheltuielilor personale sînt considerate plăţile pentru tratamentul angajatului, soției (soțului) acestuia (acesteia) sau a rudei sale, întreţinerea copiilor angajatului într-o instituţie preşcolară sau şcolară, compensarea cheltuielilor pentru procurarea sau întreţinerea de către angajator a locuinţei, automobilului și a altor bunuri ale acestuia etc.

    Nu se consideră facilităţi acordate angajatului cheltuielile suportate şi determinate de angajator pentru transportul, hrana şi studiile profesionale ale angajatului, conform modului stabilit prin Hotărîrea Guvernului nr. 144 din 26 februarie 2014;

    2) suma anulată a datoriei angajatului faţă de patron.

    La aceste venituri se atribuie anularea sumelor nerambursate de angajat ale creditelor sau împrumuturilor, a dobînzilor pentru credite şi împrumuturi, precum şi a altor datorii ale angajatului;

    3) suma plătită suplimentar de către patron la orice plată a angajatului pentru locuinţa acordată de către patron;

    4) suma dobînzii obţinută ca rezultat al depăşirii ratei de bază (rotunjită pînă la următorul procent întreg) stabilite de Banca Naţională a Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune faţă de rata dobînzii calculată pentru împrumuturile acordate de către patron angajatului, în funcţie de termenul lor de acordare.

    Pentru împrumuturile acordate pe un termen de pînă la 5 ani, rata dobînzii stabilită de Banca Naţională a Moldovei reprezintă rata dobînzii aplicată la operaţiunile de politică monetară pe termen scurt, iar pentru împrumuturile acordate pe un termen mai mare de 5 ani – rata dobînzii la creditele pe termen lung.

    Venitul de la acordarea împrumutului se determină lunar. După rambursarea unei părţi a împrumutului, suma facilităţii se calculează, în mod analogic, conform formulei, ţinînd cont de sumele rambursate în contul stingerii împrumutului.

    Venitul de la acordarea împrumutului se calculează conform următoarei formule:

         N              Rb – Rp
F = S x  ---------   х    ------------,
        365                100

    unde:

    F – suma facilităţii acordată de către patron;

    S – suma împrumutului;

    N – numărul de zile în luna pe parcursul căreia angajatul s-a folosit de împrumut;

    Rb – rata de bază a dobînzii respective (rotunjită pînă la următorul procent întreg) stabilită de Banca Naţională a Moldovei;

    Rp – rata dobînzii calculată pentru împrumutul acordat de către patron;

    5) cheltuielile patronului pentru darea proprietăţii în folosinţă angajatului în scopuri personale:

    în cazul în care bunurile sînt proprietate a patronului, cheltuielile acestuia, determinate în procente din baza valorică, pentru fiecare bun transmis în folosinţă, în funcţie de categoria de proprietate prevăzută la art.26 alin.(6) din Codul fiscal, după cum urmează:

    în cazul în care bunurile nu sînt proprietate a patronului, facilitatea acordată angajatului reprezintă cheltuielile suportate de patron pentru obţinerea dreptului de folosinţă asupra bunurilor, pentru fiecare zi de folosinţă;

    în cazul în care patronul transmite în folosinţă angajaţilor săi proprietatea contra plată, care este mai mică decît suma cheltuielilor patronului de la darea în folosinţă a acesteia, atunci diferenţa dintre suma plăţii şi suma cheltuielilor se consideră, de asemenea, facilitate acordată de patron.

Capitolul III

SCUTIRILE

    9.Scutirile la care are dreptul contribuabilul rezident al Republicii Moldova se acordă fie la locul de muncă de bază, fie la locul de muncă prin cumul. 

    Locul de muncă de bază se consideră întreprinderea (inclusiv întreprinderea individuală şi gospodăria ţărănească (de fermier)), instituţia, organizaţia la care, conform legislaţiei în vigoare, se ţine în evidenţă carnetul de muncă al angajatului.

    Munca prin cumul reprezintă îndeplinirea de către salariat, pe lîngă munca de bază, a unei alte munci, permanente sau temporare, în afara orelor de program, pe baza unui contract individual de muncă distinct.

    10.Fiecare angajat are dreptul la una din scutirile personale prevăzute la art.33 alin.(1) şi (2) din Codul fiscal.

    11.Persoana fizică rezidentă aflată în relaţii de căsătorie are dreptul la o scutire suplimentară în mărimea indicatorului prevăzut la art.34 alin.(1) sau (2) din Codul fiscal pentru perioada fiscală respectivă, cu condiţia că soţul (soţia) nu beneficiază de scutire personală.

    12. Suma scutirilor personale anuale prevăzute la art.33 alin.(1) sau (2) din Codul fiscal se transmit în cuantum întreg, fără a fi divizate între contribuabil şi soţia (soţul) acestuia.

    13.Dacă pe parcursul anului fiscal soţii întrerup relaţiile de căsătorie, în cazul în care unul dintre ei a beneficiat de scutirea soţului (soţiei), la prezentarea declaraţiei, fiecare dintre ei se va folosi numai de scutirea personală, cu recalcularea respectivă a obligaţiei privind impozitul pe venit.

    14.Angajatul are dreptul la scutirea care constituie indicatorul expus la art.35 alin.(1) din Codul fiscal pentru fiecare persoană întreţinută, cu excepţia invalizilor din copilărie, pentru care scutirea constituie indicatorul prevăzut la art.33 alin.(1) din Codul fiscal.

    15.Persoana întreţinută se consideră persoana care întruneşte toate cerinţele stipulate la art.35 alin.(2) din Codul fiscal.

    În scopul aplicării prevederilor art.35 alin.(2) lit a) din Codul fiscal, rudele de gradul al doilea, în linie colaterală, sînt fraţii şi surorile persoanei întreţinute-invalid din copilărie.

    16. Indiferent de faptul dacă contribuabilul beneficiază de scutirea personală sau o transmite soţului (soţiei), acesta continuă să beneficieze de scutirea pentru persoanele întreţinute în condiţiile prevăzute la art.35 alin. (2) din Codul fiscal.

    17.În scopul determinării mărimii şi categoriei scutirii care urmează a fi acordată angajatului, ultimul, nu mai tîrziu de data stabilită pentru începerea lucrului în calitate de angajat, trebuie să prezinte patronului cererea privind acordarea scutirilor la impozitul pe venit reţinut din salariu la care are dreptul (în continuare – cerere), anexînd la ea documentele certificatoare a acestui drept.

    Modelul cererii e prezentat în anexa nr. 6 la prezentul Regulament.

    18. Scutirile la care are dreptul angajatul se acordă sau se anulează începînd cu luna următoare celei în care a fost depusă (retrasă) cererea.

    19. În cazul decesului angajatului, scutirea personală sau scutirea personală majoră, după caz, se acordă pentru lunile în care contribuabilul a fost în viaţă, inclusiv pentru luna în care a avut loc decesul.

    20.Angajatul care nu-şi schimbă locul de muncă nu este obligat să prezinte patronului anual cererea şi copiile (extrasele) din documentele corespunzătoare, cu excepţia cazurilor în care angajatul obţine dreptul la scutiri suplimentare sau pierde dreptul la anumite scutiri. Copiile (extrasele) documentelor angajatului prezentate anterior se compară de către patron pînă la începutul fiecărui an fiscal, cu originalele, pentru a verifica dacă nu au intervenit unele schimbări în acestea.

    Fără a depune cererea, angajatul trebuie să prezinte, anual, documentele cu termen de valabilitate limitat (de exemplu, confirmarea soţiei (soţului) privind transmiterea scutirii), conform art.34 din Codul fiscal, etc.

    21.În cazurile în care angajatul n-a prezentat cererea, n-a indicat corect în cerere scutirile la care pretinde sau n-a anexat la cerere documentele justificative, precum şi în cazurile în care îşi retrage cererea, se consideră că angajatul nu pretinde la scutiri, iar patronul calculează şi reţine impozitul din veniturile îndreptate spre achitare, fără acordarea scutirilor.

    22.Dacă pe parcursul anului fiscal se schimbă suma scutirilor la care are dreptul angajatul sau intervin anumite modificări în datele generale privind angajatul (modificarea numelui, a codului fiscal, a domiciliului etc.), acesta este obligat să prezinte patronului, în termen de 10 zile de la data efectuării schimbării, o nouă cerere semnată de el, anexînd documentele justificative corespunzătoare.

    Noua cerere se prezintă pe parcursul anului fiscal în cazurile în care angajatul:

    1) obţine dreptul la scutiri sau a decis să beneficieze de scutirile la care are dreptul, însă de care nu a beneficiat pînă la prezentarea cererii noi;

    2) pierde dreptul sau renunţă benevol la scutirea pentru soţ (soţie) ori la scutirile pentru persoanele întreţinute;

    3) obţine sau pierde dreptul la scutirea personală majoră prevăzută la art.33 alin.(2) din Codul fiscal;

    4) îşi schimbă numele şi/sau codul fiscal.

    23.Noua cerere depusă de angajat trebuie să conţină informaţia privind scutirile la care i s-a păstrat dreptul şi scutirile suplimentare la care a obţinut dreptul.

    24.Dacă angajatul pierde integral dreptul la scutiri din cauza pierderii statutului de rezident, acesta este obligat să prezinte patronului, în termen de 10 zile de la data efectuării schimbărilor, o cerere în formă liberă, în care va solicita neacordarea pe viitor a scutirilor respective. O astfel de cerere se depune şi în cazurile în care angajatul renunţă benevol la toate scutirile.

    25. Angajatul pierde dreptul la scutire pentru persoanele întreţinute dacă acestea au început să utilizeze scutirea personală în perioada fiscală de gestiune. În acest caz, patronul trebuie să efectueze recalculul impozitului pe venit reţinut, exceptînd din calcul sumele scutirilor pentru persoanele întreţinute care au fost prezentate angajatului pentru perioada fiscală de gestiune.

    26.Prezentarea de către angajat, cu bună ştiinţă, în cerere şi în documentele care confirmă dreptul la scutiri a unor informaţii false sau care induc în eroare atrage după sine răspunderea în conformitate cu Codul fiscal.

    27.Scutirile stipulate la art.33, 34 şi 35 din Codul fiscal care nu au fost folosite de către angajat în anul fiscal precedent ca rezultat al neachitării de către patron a salariului se acordă la data achitării restanţelor la salariu.

Suma scutirilor nefolosite pe parcursul anului fiscal se trece în contul scutirilor pentru următorul an fiscal după cum urmează:

    1) dacă suma scutirilor nefolosite este mai mare decît suma salariului calculat şi neachitat – în limitele ce nu depăşesc mărimea salariului neachitat;

    2) dacă suma scutirilor nefolosite este mai mică decît suma salariului calculat şi neachitat – în limitele sumei totale a scutirilor nefolosite.

    Trecerea scutirilor nefolosite dintr-un an în altul se efectuează numai în baza confirmării că scutirea nu a fost utilizată, prezentate de către angajat.

    28.În cazul în care suma totală a scutirilor folosite pe parcursul anului fiscal de gestiune şi a celor trecute, în baza cererii salariatului, în contul anului fiscal următor celui de gestiune este mai mică decît suma scutirilor la care contribuabilul are dreptul conform legislaţiei, atunci acesta poate beneficia de restul sumei scutirii pe baza declaraţiei persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit depuse pentru anul respectiv, dacă obţine alte venituri decît cele primite la locurile de muncă de bază sau prin cumul.

    29. Salariul pentru luna decembrie a anului fiscal de gestiune achitat în luna ianuarie a anului care urmează după anul de gestiune, în conformitate cu prevederile art. 44 alin.(1) lit. a) din Codul fiscal, se impozitează la cotele impozitului, acordînd scutirile care sînt în vigoare la data achitării salariului. 

Confirmarea drepturilor la scutiri

    30.Statutul de rezident al Republicii Moldova se confirmă prin următoarele documente:

    1) copiaactului de identitate. La această categorie de documente se atribuie: buletinul de identitate, buletinul de identitate provizoriu, permisele de şedere, actul de identitate provizoriu (formularul nr.9), iar pentru copii – certificatul de naştere al copilului; sau

    2) copia paşaportului cetăţeanului străin sau al apatridului;

    3) documentul în original de la Poliţia de Frontieră despre intrările şi ieşirile în/din Republica Moldova pentru anul fiscal de gestiune, care atestă prezenţa persoanei fizice – cetăţean străin sau apatrid – în Republica Moldova pentru o perioadă sau perioade ce depăşesc în total 183 de zile calendaristice.

    La calculul perioadei de 183 de zile se vor include următoarele zile:

    1) toate zilele prezenţei fizice, inclusiv zilele de sosire şi de plecare; şi

    2) zilele petrecute în afara statului de activitate, precum şi zilele de sîmbătă şi duminică, sărbătorile naţionale, sărbătorile şi deplasările de serviciu legate direct cu activitatea destinatarului în acest stat, după care a fost reîncepută activitatea pe teritoriul statului respectiv.

    31. Dreptul la scutirea personală în mărimea indicatorului prevăzut la art.33 alin.(1) din Codul fiscal se justifică prin documentele indicate în pct.30 din prezentul Regulament, care atestă că contribuabilul este rezident al Republicii Moldova.

    32.Dreptul la scutirea personală în mărimea indicatorului prevăzut la art.33 alin.(2) din Codul fiscal se justifică prin:

    1) documentele indicate în pct.30 din prezentul Regulament, care atestă că contribuabilul este rezident al Republicii Moldova; şi

    2) unul dintre documentele indicate în tabelul 1.

Tabelul 1

    33.Dreptul la scutirea acordată soţiei (soţului) se confirmă prin:

    1) documentele indicate la pct.30 din prezentul Regulament, care atestă că contribuabilii (soţul şi soţia) sînt rezidenţi ai Republicii Moldova;

    2) copia certificatului de căsătorie al contribuabilului;

    3) confirmarea transmiterii scutirii personale сătre soţ (soţie), conform anexei nr. 7 la prezentul Regulament.

    34.Dreptul la scutire pentru persoanele întreţinute se confirmă prin documentele prezentate în tabelul 2.

Tabelul 2

    35.Fiecărui angajat care a depus cererea privind acordarea scutirilor i se atribuie categoria corespunzătoare scutirilor solicitate, conform tabelului 3.

Tabelul 3

Capitolul IV

MODUL DE CALCULARE ŞI REŢINERE A IMPOZITULUI

    36.Impozitul pe venit se calculează şi se reţine de către patron la momentul îndreptării venitului impozabil spre plată, determinat ca diferenţa dintre venitul obţinut de angajat sub formă de salarii (inclusiv prime, facilităţi etc.) şi suma deducerilor permise de legislație (prime de asigurări obligatorii de asistenţă medicală şi contribuţia individuală de asigurări sociale de stat obligatorii), precum și a scutirilor la care are dreptul angajatul, conform legislației fiscale. 

    37.Cotele impozitului pe venit sînt stabilite la art.15 lit.a) din Codul fiscal.

    Angajatul are dreptul să ceară ca patronul să reţină din plăţile achitate în folosul acestuia impozitul la cota maximă, stabilită la art.15 lit.a) din Codul fiscal. Această cerinţă trebuie să fie confirmată prin cererea angajatului, perfectată pe numele patronului în formă arbitrară, în care se indică perioada pe parcursul căreia se solicită reţinerea impozitului pe venit la cota maximă (de la data angajării la serviciu, în cazul în care angajatul este angajat pe parcursul anului în care se efectuează reţinerea corespunzătoare, de la începutul anului fiscal, de la data prezentării cererii sau de la altă dată indicată în cerere). În cazul în care cererea prin care se solicită reţinerea impozitului pe venit la cota maximă şi de la începutul perioadei fiscale se depune de către angajat pe parcursul anului fiscal, patronul efectuează un recalcul corespunzător al impozitului pe venit pentru toată perioada indicată.

    Dreptul de a solicita reţinerea impozitului pe venit la cota maximă îl au, de asemenea, persoanele menţionate la art. 88 alin. (5) din Codul fiscal.

    38.Determinarea venitului impozabil şi calcularea impozitului pe venit ce urmează a fi reţinut la sursa de plată se efectuează prin metoda cumulativă, de la începutul anului fiscal sau, în cazurile în care angajatul s-a angajat pe parcursul anului fiscal curent, de la data angajării.

    Determinarea scutirilor acordate angajatului se efectuează, prin metoda cumulativă, de la începutul anului fiscal sau, în cazurile în care angajatul s-a angajat pe parcursul anului fiscal curent, din luna următoare celei în care a fost depusă cererea privind acordarea scutirilor.

    39. Determinarea venitului impozabil şi calcularea impozitului pe venit al angajaţilor ale căror funcţii corespund ocupaţiilor prevăzute în anexa nr.2 la Legea pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal se efectuează în modul prevăzut la art. 24 alin. (21) din legea menţionată.

    40.Numărul de luni din anul fiscal pe parcursul cărora persoana fizică se consideră angajat, în scopul impozitării, se determină:

    1) în cazurile în care persoana fizică este angajată din anul fiscal precedent – începînd cu luna ianuarie;

    2) în cazurile în care persoana fizică s-a angajat pe parcursul anului fiscal – începînd cu luna în care el s-a angajat.

    Luna pe parcursul căreia angajatul se eliberează se ia în considerare la determinarea numărului de luni din anul fiscal pe parcursul cărora persoana fizică este angajată.

    41.În scopul determinării impozitului pe venit din toate sursele de venit impozabile, patronul completează pentru fiecare angajat fişa personală de evidenţă a veniturilor sub formă de salariu şi a altor plăţi efectuate de către patron în folosul angajatului pe anul gestionar, precum şi a impozitului pe venit reţinut din aceste plăţi (în continuare – fişa personală).

    Fişa personală se completează de către patron anual, de la începutul fiecărui an fiscal, sau, în cazul în care persoana fizică s-a angajat la serviciu pe parcursul anului fiscal, de la data angajării.

    Modelul fişei personale este prezentat în anexa nr.8 la prezentul Regulament. 

    Fişa personală a angajaţilor din domeniul tehnologiilor informaţionale se completează în conformitate cu îndrumarul prezentat în anexa nr.9 la prezentul Regulament.

    42.Venitul impozabil şi suma impozitului calculat pe parcursul anului fiscal gestionar se indică în fişa personală, în coloanele respective, numai cu valori întregi, iar ultima înscriere în aceste coloane se efectuează cu zecimale.

    Dacă entitatea utilizează sisteme automatizate de ţinere a evidenţei contabile, calculul indicatorilor menţionaţi se admite de a fi efectuat cu zecimale.

    43.În cazul în care pe parcursul lunii sau în aceeaşi zi patronul achită angajatului cîteva tipuri de plăţi salariale, inclusiv plăţi în avans, fiecare plată se indică în fişa personală separat, cu calcularea, prin metoda cumulativă, a scutirii care revine lunii respective.

    44.Acordarea scutirilor şi calcularea impozitului pe venit se efectuează de către patron lunar, prin metoda cumulativă, cu excepţia salariilor angajaţilor a căror impozitare se efectuează în modul prevăzut la art. 24 alin. (21) din Legea nr.1164-XIII din 24 aprilie 1997, indiferent de faptul dacă a fost sau nu achitat venitul în luna gestionară.

    45.La efectuarea plăţilor angajatului după încetarea contractului individual de muncă, pe parcursul anului fiscal în care au fost încetate raporturile de muncă, indiferent pentru ce perioadă are loc calcularea acestora (pînă sau după încetarea contractului individual de muncă), suma impozitului pe venit se calculează, prin metoda cumulativă, ţinînd cont atît de numărul de luni pe parcursul cărora acesta s-a considerat angajat, cît şi de suma totală a scutirilor care urmau a fi acordate pînă la data încetării contractului individual de muncă.

    46.În cazul în care angajatului, cu care a fost încetat  contractul individual de muncă, i se achită restanţa la plăţile salariale în anul fiscal următor celui în care au fost încetate raporturile de muncă, impozitul pe venit se calculează şi se reţine în funcţie de suma scutirilor nefolosite pe parcursul perioadei în care acesta se considera angajat (dacă acestea există). Scutirile nefolosite se trec în anul următor doar în baza confirmării depuse de angajat şi în modul stabilit în pct.27 din prezentul Regulament. Impozitul pe venit se calculează reieşind din cotele de impozitare stabilite pentru perioada în care are loc achitarea venitului (fără repartizarea la numărul de luni). În scopul determinării venitului impozabil şi, respectiv, a impozitului pe venit ce urmează a fi reţinut la sursa de plată, patronul trebuie să completeze fişa personală a angajatului la începutul anului următor celui în care a fost încetat contractul individual de muncă cu acesta.

    47.La efectuarea achitărilor în urma eliberării nelegitime a angajatului din serviciu şi a restabilirii lui ulterioare la serviciu, conform hotărîrii instanţei de judecată prin care patronul este obligat să achite angajatului plăţi pentru perioada unei astfel de concedieri, angajatul este în drept să beneficieze de scutirile solicitate pînă la concediere, fără prezentarea cererii/cererilor respective, cu condiţia că pe parcursul perioadei respective el n-a beneficiat de scutiri în baza declaraţiei persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit sau în alt mod.

    48. La efectuarea ultimei plăţi impozabile (salariu, premiu etc.) către angajata  care pleacă în concediu de maternitate (graviditate şi naştere), reţinerea impozitului pe venit se efectuează cu acordarea scutirilor solicitate:

    1) dacă persoana se consideră angajat de la începutul anului fiscal – pentru 12 luni;

    2) dacă persoana s-a angajat pe parcursul anului fiscal – pentru numărul de luni pe perioada cărora se considera angajat, începînd cu luna următoare celei în care acesta s-a angajat şi a depus cererea privind acordarea scutirilor şi pînă la sfîrşitul anului fiscal.

    În cazul în care persoana respectivă revine la serviciu în anul fiscal în care au fost achitate plăţile pentru concediul de maternitate, impozitul pe venit din plăţile achitate ulterior se reţine reieşind din suma totală a scutirilor acordate la achitarea plăţilor pentru concediul de maternitate.

    În cazul în care persoana care se află în concediu de maternitate îşi retrage cererea privind acordarea scutirilor pînă la sfîrşitul anului fiscal, patronul trebuie să efectueze recalculul impozitului pe venit reţinut, acordînd persoanei respective numai suma scutirii la care ea are dreptul de facto.

    49.La restituirea de către angajat a sumelor plăţilor salariale calculate şi achitate eronat, precum şi la recalcularea spre micşorare a sumelor facilităţilor acordate de patron ca rezultat al calculării lor greşite se efectuează recalculul impozitului pe venit, iar suma venitului calculată eronat se marchează în fişa personală a angajatului cu semnul „–”. Ca rezultat, angajatul restituie patronului, doar suma diminuată cu impozitul pe venit reţinut în plus, dar nu toată suma plăţilor calculată eronat.

    50.În cazul în care serviciile sînt prestate de către persoana fizică în baza unei convenţii civile, fără a fi încheiat cu patronul un contract individual de muncă, plăţile achitate acesteia se consideră plăţi salariale, din care se reţine impozitul pe venit conform art.88 din Codul fiscal şi cotelor stabilite la art.15 lit.a) din Codul fiscal, fără a fi divizat la numărul de luni în care se achită pentru serviciile respective.

    51.Achitarea impozitelor reţinute la sursa de plată, precum şi prezentarea către organele fiscale şi contribuabili a documentelor privind plăţile şi/sau impozitele reţinute se efectuează conform prevederilor art.92 din Codul fiscal.